Marius Manole: Am terminat la lasi, la clasa prof. Emil Coseru iar acum sunt anul II la facultatea de coregrafie.

R: Cati ani ai?

Marius Manole: 25.

R: Drept ca o linie, in regia lui Radu Apostol a fost primul tau spectacol important, la Teatrul Maria Filotti din Braila.

Marius Manole: Ne-am intalnit si am facut spectacolul asta nevrand sa fie un tun? pur si simplu sa fie un spectacol bun. Miza nu a fost sa vin in Bucuresti. Un spectacol excelent?

R: Cum ai ajuns la Visul unei nopti de vara?

Marius Manole: Am venit dupa Drept ca o linie, pentru care am fost nominalizat la Uniter. Inainte de asta insa, m-a sunat Felix(Alexa) sa-mi propuna Puck si am si acceptat, asta fiind un rol pe care mi l-am dorit sa-l joc din facultate. E un rol care imi e foarte drag si am colaborat cu Felix foarte bine, dar in acelasi timp am reusit sa-mi aduc in Puck si problemele mele de zi cu zi, fara sa se vada, insa. Conteaza doar ca e foarte mult din mine acolo. Seara de seara gasesc ceva nou in mine, dar fara ca nimeni sa-si dea seama. E un rol pe care-l fac pentru mine.

R: Pietonul si furia?

Marius Manole: Cu acest spectacol a fost o intamplare, ne stiam cu Alexander (Hausvater)de la Iasi, insa nu am apucat sa colaboram acolo. El stia ca sunt in Bucuresti si la un moment dat m-a trezit o colega si mi-a zis sa vin la Mundi ca vrea Hausvater sa vorbeasca cu mine. La ora 9 am si intrat in birou la director, am vorbit, la ora 9:30 eram deja schimbat pentru repetitii. S-a lucrat intr-un mod infernal. Am lucrat de la 9 dimineata, pana la 3 dimineata uneori, cu pauza de la 1 la 2 de masa, intr-o caldura infernala, asta-vara. Am lucrat atat de condensat insa, ca in 3 saptamani s-a facut spectacolul, nici n-am avut habar ca a trecut. Hausvater e un regizor care iti da o cantitate infernala de informatie pe minut, iat daca nu esti concentrat pierzi foarte mult. El e un regizor posedat, fanatic si n-ai cum sa nu te molipsesti de chestia asta de la el. Pe mine m-a mirat de unde am avut energia de a lucra uneori 13 ore pe zi. Dar probabil de la el am luat asta. Nu oboseai, pentru ca te remonta imediat. Noi am pornit toti laolalta si apoi Hausvater ne-a diferentiat, asa am ajuns sa fac un rol secundar si nu figuratie, cum era la inceput. E un spectacol care vorbeste despre lucruri frumoase? Despre oameni diferiti.

R: Ce-ti spune tie acest spectacol?

Marius Manole: In primul rand imi spune ca lumea asta in care traim noi s-a obisnuit sa-I numeasca pe oamenii care sunt diferiti de ei anormali. Eu nu stiu ce e normal. Daca esti mai boem, se zice ca esti nebun, dar oamenii nu se gandesc ca acel om poate sa fie mult mai bogat in interior, cu un univers mult mai frumos decat al lor. Este despre oameni care au curajul sa fie diferiti si sa viseze.

R: Ce e teatrul pentru tine?

Marius Manole: Pentru mine actul teatral este asemanator cu un ritual bisericesc; e ca o spovedanie a actorului fata de spectator , pentru eu daca nu aduc ceva din mine, ceva care ma doare, intr-un rol, nu-mi iese! Cand vorbesc, de exemplu, de balaurii noptateci, ma gandesc la niste lucruri la care ma raportez eu.

R: Cum trebuie sa fie relatia actor-spectator?

Marius Manole: Probabil trebuie sa fie de mare stima si de mare incredere unul fata de celalalt. Eu nu vin la teatru si zic ca daca avem 50 de oameni in sala nu joc bine. Vreau sa-i fac sa rada si sa planga...

R: Despre actori se spun multe lucruri...

Marius Manole: E treaba mea cum ma alimentez cu energie. Actorul daca nu e putin nebun, putin labil psihic nu face nici un ban. Eu nu pot sa vin de-acasa sis a fac asta fara sa ma alimentez cu energie de undeva. Trebuie sa cunosc tot felul de oameni, betivi, homosexuali, bolnavi de SIDA, pentru ca eu despre ei vorbesc in spectacole. Nu poti vorbi despre oameni pe care nu-i cunosti. Nu poti sa vorbesti despre un nebun, daca n-ai vorbit niciodata cu unul si nu stii ce-ti transmite omul ala.